Welcome to my profile

Welcome to my profile

sâmbătă, 26 martie 2016

Vrajitoarea de la Iazul Mierlei - Recenzie

   
„Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” este o carte de care nu te poți despărți! Este cel de-al doilea roman al autoarei Elizabeth George Speare. Aceasta s-a născut pe 21 noiembrie 1908, în Melrose ( statul Massachussetts). Cu toate că dintotdeauna și-a dorit să scrie cărți , ea a îmbrățișat încă de timpuriu cariera de dascăl, s-a căsătorit și s-a îngrijit de familia s-a, astfel încât  nu s-a putut consacra adevăratului ei vis decât mult mai târziu.  Autoarea a decedat in anul 1994.  „Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei”  (The Witch of Blackbird Pond) a fost publicată în anul 1958, iar în anul 1959 primește Medalia Newbery. În carte sunt abordate subiecte precum : bigotismul, bârfa, intoleranța și ura prin asociere. Cartea este structurată în 21 de capitole, ăn total avînd 238 de pagini.
    Înainte de a citi cartea,  am frunzărit câteva recenzii pentru a-mi face o anumită părere și a considera dacă merită osteneala. Toate acele recenzii o descriau ca o carte uimitoare, magnifică, o adevărată  operă a acelor vremuri, dar și potrivită vremurilor noastre. Toate acele cuvinte mi se păreau a fi prea pompoase pentru a descrie o simplă carte - evident, părerea mi s-a schimbat după ce am citit cartea-.
    Hotărâtă să dau o șansă cărții, am început să fac cunoștiință cu personajele. Cu fiecare filă întoarsă, cartea mă prindea în mrejele ei femecându-mă cu viața trăită de eroii cărții. Atât de intrigată am fost de personaje si acțiune în cât am izbuitit a citi toată cartea într-o singură zi. Singura dezamăgirea la adresa operei lui Speare a fost când , citind cu entuziasm, am constatat că am terminat lectura. Îmi doream cu ardoare să termin de citit pentru a afla  ce se întâmplă cu personajele ,dar în același timp, speram să dureze cât mai mult această „călătorie”. Finalul cărții a fost ca un șoc care m-a readus cu picioarele pe pământ, direct din secolul  XVII înapoi in secolul XXI.
     Tind să o aprob pe autoarea Karen Cushman (scriitoare americană , n. 1941, autoare a unor romane pentru adolescenți premiate cu Mențiunea și Medalia Newbery), care spuneaȘ „ Speare a decedat în 1994, dar Kit Tyler nu va pieri atâta vreme cât fetele - cu firea lor obișnuită, curajoasă, plină de compasiune, sinceră și independentă- vor dori să se regăsească ntr-o carte. ” Aceasta are dreptate! Nu cred că există fată care nu se poate regăsi în multiplele calități  ale lui  Kit. Dar să nu ne legăm doar de eroina cărții, toate personajele Elizabethei G. Speare sunt frumos conturate și pline de calități. Fiecare personaj este unic prin felul lui de a fi, are calitățile lui caracteristice și fiecare se completează perfect cu celelalte personaje, lucru care face cartea mai savuroasă și mai vibrantă.
   Un alt aspect al cărții care m-a atras au fost locul și timpul acțiunii. Locul este unul lizibil, ciudat , straniu și minuțios. Ținutul în care a ajuns Kit este unul total opus celui în care s-a născut, a copilărit și căruia îi duce lipsa zi de zi. Nici un aspect din noua ei casă nu-i aduce aminte de Insulele Barbados.  Oamenii din acel orășel sunt dedicați vechilor tradiții și credințe. Sunt niște oameni care se lasă influențați de religie și țin cu strictețe de fregventarea cât mai regulată a Bisericii. Pe lângă obsesia lor legată de credință, aceștia mai cred și în diferite superstiții.Superstiții cărora se datorează traiul greu și probele l-a care  este supusă Kit.  Felul lor înapoiat de a fi îi face să o considere pe eroină și pe buna ei prietenă aflată în ietate, Hannah, vrăjitoare. Ele sunt catalogate astfel din simplul motiv că știu înota și că nu își lasă viața influențată de relgie ca toți ceilalți. Norocul celor două le surâde ori de câte ori le sare în ajutor Nat, tânărul și chipeșul  fiu de căpitan. Între el si personajul principal, Kit, treptat se leagă o legătură  strânsă, în final dovedindu-se că  au nevoie unul de celălalt pentru a supraviețui lumii acesteia, oricât ar încerca ei să se depărteze.
   Cartea se încadrează genurilor clasic (absolut al genului) și aventură ( în lumea crudă a puritanismului). Titlul operei ne duce cu gândul la o lume fantastică, plină de vrăjitoare și alte creaturi fantastice. Pe parcursul lecturii, îți dai seama că titlul nu este altceva decât prezentarea întregii cărți în doar cinci cuvinte. Primul cuvânt, vrăjitoarea, nu face altceva decât să ne indice cauza problemelor personajelor și punctul culminant a cărții. Celelalte cuvinte ne indică locul unde începe adevărata acțiune și locul unde eroina noastră își începe adevărata aventură și se descoperă pe sine. Povestea cărții este una incitantă, plină de acțiune, dragoste, mister și scene comice dar și scene memorabile. O lume între două coperți unde fiecare se poate identifica cu un personaj anume. Ce este interesant în carte este felul în care a fost redată viața anilor 1600, cu descrierea și detaliile de rigoare.
   Dacă nu aveți ce face, dacă aveți câteva ore libere și doriți să vă umpleți timpul mort cu lectura unei cărți bune, atunci , vă recomand să citiți  „Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” , o carte pentru fiecare!
NOTA- 5/5
PUTEȚI CUMPĂRA CARTEA -AICI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu