Vacarestii nu sunt primii poeti romani; intaiele versuri romanesti se scriu cu un veac inainte, pentru a nu cita decat pe cele mai importante, de Miron Costin, de metropolitul Dosoftei, eminentul traducator in limba romana al psalmilor lui David. Nu mai pomenim versificatori mai marunti ca Mihail Halici, Valentin Franck von Franckenstein, Teodora corbea si altii, studiati numai de specialisti, de astfel ca si ceilalti, si ramasi prin firidele intunecoase ale istoriei literare.
Este trist ca se pierd parti din istoria noastra, ca se uita persoane care au construit un viitor de care noi putem profita din plin. Recunosc, nici eu nu as fi aflat de nici unul dintre poetii Vacaresti daca nu as avea o profesoara de limba romana care incearca sa ne faca sa apreciem inceputurile operei lirice si sa reusim sa ne facem o parere despre poeziile de atunci si cele din epoca contemporana. Vacarestii incep o noua experienta , ei insisi fiind constienti de acel lucru, se poate vorbi in persoana lor de "primii nostri poeti". avand in vedere ca sunt "primii intemeietori", acestia nu au dat un titlu poeziilor lor, asa ca s-a luat dupa prima strofa a poeziilor. Avand ca tema sa aleg o poezie ale acestora,sa comentez mesajul transmis de aceasta si sa spun ce am inteles, eu am ales prima poezie a lui Ienechita Vacarescu, " Muza,putere da, ma rog, la graiurile mele.".
" Muza,putere da, ma rog, la graiurile mele.
Zi-mi, cum sa-ncep? 'n ce fel s-arat gandirea mea prin ele?"
Muza, este cea care ne inspira pe fiecare, cea care ne creeaza dorinta de a fauri ceva frumos, ceva cu un scop anume. Daca intrebam dex-ul "Ce este o muza?" , acesta ne v-a raspunde ca o muza este una din cele noua divinitati alegorice ocrotitoare ale artelor si stiintelor, sau cea de-a doua explicatie, muza este inspiratia poetica. Daca intrebi un artist, un compozitor sau un scriitor, acestia iti vor raspunde ca muza este acel ceva ce ne inspira si ne duce cu gandul la creatie. In primul vers, "Muza,putere da, ma rog, la graiurile mele.", Ienechita Vacarescu invoca inspiratia, isi invoca muza pentru ai da putere sa zideasca ceva, dar chiar el insusi stie ca, cea mai pura muza se afla in creierul nostru si in ideile infaptuite de acesta. Neavand nici o idee cu ce a-si putea incepe creatia, apeleaza la sursa lui de inspiratie. Din pacate, aceasta nu exista, deci, in consecinta, nici Ienechita nu poate incepe actul magic al crearii. Ce ii lipseste este acel mic beculet aprins care sa faca lumina. Acel beculet care daca s-ar aprinde ar aranja toate ideile cap la cap.
Ce se intampla in cele doua versuri este un monolog liric adresat. Autorul pare a-si invoca muza, dar in realiate, acesta poarta o discutie cu el insusi. Poezia are o strofa, aceasta formata la randul ei din doua versuri, ceea ce inseamna ca este un distih. Cele doua versuri, poezia, pot fi asociate cu operele lui Homer. Acel Homer care obisnuia a-si chema muza pentru ai veni in ajutor si a-l sprijini in creatiile lui. Nu numai Homer obisnuieste sa-si strige muza; o facem chiar si noi atunci cand suntem in cautare de idei sau inspiratie.Toti avem idei sau planuri, dar pentru a le pune in aplicare trebuie sa incepem cu ceva. Fiecare reusita incepe cu dorinta de a incerca. Este usor sa asterni cateva cuvinte pe o coala de hartie, dar complicat in a le da o insemnatate.
Ienechita Vacarescu intelege acest lucru, de aceea se roaga pe el, muza lui, sa reuseasca a asterne mici jocuri de cuvinte ce insemnatate,sentimente si trairi.
Sper sa va ajute mica mea observatie si comentariu asupra acestei poezii. Daca aveti pareri sau observatii, ori doriti a-mi cere sa comentez mesajul altei poezii, eu astept propuneri. doar lasati un comentariu la aceasta postare sau la cea de pe pagina de facebook.